Atac al organizației ”Reporteri fără frontiere” la adresa României, cu ocazia preluării președinției Comisiei Europene

În a treia zi de Crăciun, când se presupunea că sarmalalele și șuncile îngurgitate pantagruelic, în mod tradițional, pe mioriticele plaiuri s-au liniștit prin burdihanuri, ”Reporters sans frontieres” publică un articol care mie personal îmi aduce aminte de fabula lupului moralist.


Să vorbești despre obiectivitate și imparțialitate când nu faci decât să preiei lozincile unei ”anumite părți ale presei” fără un minim de documentare și chestionarea poziției celei de a doua părți, mi se pare maximim de ipocrizie.


Pe scurt, ”reputata” organizație non-guvernamentală și non-profit scrie că ”libertatea presei este în cădere liberă în România, pe măsură ce se pregătește să preia președiția Comisiei Europene”.

https://rsf.org/en/news/romanias-press-freedom-free-fall-its-takes-over-eu-presidency

Gura păcătosului adevăr grăiește, și recunosc că era cât pe ce să mă las și eu păcălit. Norocul meu a fost că am păcătosul obicei de a citi până la capăt și nu doar primele fraze. Cred că sunt anacronic în secolul acesta în care se citește doar titlul, dar prefer să fu așa. Old habits, die hard!


E adevărat că problemele mass-media din România sunt legate de politicizarea excesivă, de mecanisme de finanțare corupte, de supunerea luării deciziilor editoriale la interesele proprietarilor media și dezinformarea deliberată. Tot adevărat este și faptul că transformarea mijloacelor de comunicare în instrumentele de propagandă politică a devenit din ce în ce mai evidentă în ultimii ani, în special în timpul alegerilor.

Numai că ”vinovații” găsiți de reporterii universali și liberi, si fără nici un interes sunt taman cei pe care îi apară.


Tupeul din finalul articolului, în care non-profitorii le arată degetul guvernanților, m-a lăsat fără grai. ”Deși consacrat ca principiu de bază în constituția sa, libertatea mass-media a scăzut în mod constant în România, care se situează pe locul 44 din 180 de țări în Indexul Libertății Presei Mondiale a RSF din 2018.” - " La doisprezece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană și pe măsură ce se pregătește să preia președinția UE, îi îndemnăm autoritățile să își demonstreze responsabilitatea, împiedicând orice declin al libertății presei în țara lor ", a declarat Pauline Adès-Mével, șeful Biroul RSF pentru UE și Balcani.
" Guvernul trebuie să facă tot posibilul pentru a garanta independența editorială, pentru a împiedica exploatarea jurnaliștilor de către oligarhi și interesele lor și pentru a combate dezinformarea, astfel încât românii să poată avea acces la știrile de încredere de care are nevoie fiecare democrație pentru a funcționa corect ".


Cine este ”Reporteri fără frontiere”?


Potrivit propriului statut, este o organizație non-profit, non-guvernamentală internațională care are ca obiectiv apărarea libertății presei. Zi, să mori tu?


Adică o entitate înființată de un politician un politican obscur(Robert Ménard, e drept că a cochetat și cu presa, dar tot politician rămâne), de un jurnalist(Jean-Claude Guillebaud) și un medic francez(Rony Brauman), la fel de obscuri amândoi, s-au trezit ei că presa mondială e în pericol și că musai-musai cine trebuie să o apere.


Motiv pentru care s-au înhăitat cu o multinațională(corporație) RWB Group cu sediul în Germania care se ocupă cu făcutul banilor din bani. Adică o entitate din alea care cică au pus umărul la criza financiară din 2008.


Cine sunt oameni cheie în RSF? CEO-ul RWB Germania, Christian Mihr, președintele RWB Austria, Rubina Möhring, și președintele RWB Elveția, Thérèse Obrecht Hodler. Adică trei învârtitori de fonduri de investiții și speculatori la bursă.


Iar ca să înțelegi cât de non-profit și dezinteresată este organizația non-guvernamentală ”Reporteri fără frontiere”, află că numai in 2013 a avut venituri de 4,9 milioane de euro și a cheltuit 4,2 milioane de euro cu cei aproximativ 120 de angajați. Foarte tare, nu?


Cum a ajuns această organizație să aibă statut de consultant la Organizația Națiunilor Unite, aceasta e altă taină, dar pute de la o poștă a legături cu Guvernul Mondial din umbră.


Așa că nu tot ce zboară se mănâncă, și mai ales gălușca nu se înghite pe nemestecate.


Una peste alta, constat doar că e ”deranj” foarte mare în tabăra ”conspiratorilor”, ceea ce poate fi foarte bine, sau foarte rău. Vorba bancului, depinde de care parte a p..ii te situezi. Ori e disperare mare că nu se reușeste îngenuncherea României, ori că abia începe partea grea a războiului.

Adauga comentariu