Cum a fost Revoluția la Oradea. Imagini inedite și rare. Video

Deși au trecut 29 de ani de la Revoluție, păstrrez încă vii sentimentele de atunci. Bucuria libertății s-a transformat în tristețea sclaviei economice.


Eram în Armată la Deta, lângă Timișoara. Eram cu moralul la pământ pentru că se logodise fosta mea iubită, aveam un comandant extrem de sever care tocmai terminase Academia Ștefan Ghoerghiu și tremuram de frig pentru că rămăsesem la ținuta de vară. Vremea ținea cu noi, pentru că de mult nu mai prinsesem o iarnă atât de caldă, dar totuși noaptea nu era chiar de ținuta de vară.


Dar mai abitir tremuram de frică, pentru că nu făcusem decăt o oră de pregătire pentru trasul cu arma și doar o ședință de tragere la care am luat nesatisfăcător. Pentru că în restul orelor destinate acestui scop eram obligați să furăm de pe tarlele CAP-ului porumb pentru cadre. Aceleași cadre care ne-au spus că dacă vrem să tragem în manifestanți să tragem, dar să nu uităm că acolo sunt nevestele și copiii lor. După care și-au predat armele.


Îmi amintesc speranțele cu care am venit acasă, entuziasmul cu care urmăream mai tarziu ședințele CPUN-ului noaptea și toate păcălelile pe care le-am înghițit pe nemestecate din partea politicienilor, mânia proletară cu care îi înfieram pe cei care nu mâncaseră salam cu soia și patima politică ce dezbina membrii aceleiași familii.


Toate au rămas în urmă, departe. Azi abia dacă ne mai aducem aminte de semnificația zilelor de decembrie. Au rămas doar multinaționalele și trădătorii care le cântă în strună și care ne-au  vândut pentru 30 de arginți fabricile, resursele, viitorul... Și a mai rămas ura care ca scindat societatea noastră în antipesediști și ciuma roșie.


La ceas de sărbătoare, trezește-te române! Poate te va ajuta să retrăiești bucuria din Decembrie 89. Filmarea a fost făcută de Ovidiu Selegean și postată de domnul Ovidiu Bojan, administratorul grupului public de Facebook, Oradea. Le mulțumesc amândorura.

Adauga comentariu