Farkas David, omul care a salvat Biserica cu Lună. Ziardeoradea.ro vi-l prezintă pe tânărul orădean care a evitat producerea unei tragedii

Acum două săptămâni, într-o seară de miercuri, a apărut pe Facebook o filmare cu telefonul în care era suprins un joc ciudat de lumini în turla Bisericii cu Lună,simbolul orașului Oradea.


Luminile intermitente se asemănau izbitor de bine cu cele care au precedat incendiul care a mistuit un alt simbol al orașului, Palatul Episcopal.


N-a fost foarte sigur despre ce e vorba și n-a dorit să alarmeze autoritățile degeaba, dar nici să treacă cu vedere posibilul pericol, așa că a filmat fenomenul, mai ales când a văzut că se repetă, și l-a postat pe Facebook. De aici încolo, povestea o știți deja pentru că a relatat-o atât ziardeoradea.ro cât și restul presei, însă noi am urmărit mai departe subiectul și am dorit să cunoștem ”omul”.


Om care în sine are destule de spus despre el. În primul rând că e artist și că și-ar dori să cânte într-o formație rock (iubește basul) dar din păcate goana după asigurarea traiului de mâine îi îndepărtează pe prietenii lui de pasiunea lor comună. Din când în când însă, atunci când timpul și dispoziția le mai permite, se adună și exersează, având o aplecare mai mare spre heavy metal. Însă abordează orice gen.


Și povestea cu arta este interesantă la el. În general, cei care se apucă de instrumente, trebuie să o facă de mici, măcar din clasa întâi, dar la el pasiunea a răbufnit abia la 14 ani. O problemă destul de mare, pentru că la vremea aceea secția română nu mai avea locuri la chitară, iar pentru secția maghiară nu era sigur că se vor înființa.
S-a înscris totuși la Liceul de Artă și a avut noroc. A reușit să înfrângă toate obstacolele, inclusiv handicapul timpului și a faptului că s-a apucat târziu de cântat, și a terminat liceul. Este absolvent de bacalaureat. E drept că din a doua încercare, dar aici dăm peste altă chestiune inedită.


Dacă ați avut impresia că examenul de limbă română i-a creat probleme, vă înșelați. A picat în prima sesiune examenul la limba maternă, cea pe care o vorbește și cea în care gândește. O dovadă în plus că una e limba din popor, și alta e limba literară și pretențiile academice. Nu e nimic de râs aici, știut fiind faptul că limba maghiară este una dintrece cele mai grele limbi din lume, asta din cauza particularităților legate de sintaxă și topică. După unii ar fi chiar pe locul 4 din lume ca dificultate.


David a depășit însă și acest hop și acum la 21 ani, cea mai mare dorință a lui este ca anul acesta să reușească să-și ducă iubita în Marea Britanie.


Nu la muncă, ci la Muzeul BOVINGTON, în sudul Angliei, unde sunt expuse peste 300 de tancuri din cel de al doilea război mondial. Inclusiv un model din 1942 al celebrului Tiger, capturat în Africa, recondiționat și funcțional.


Pasiunea pentru tancuri nu vine, așa cum am fi tentați să credem de la violență, sau de la energia tinereții, nici măcat de la jocurile pe calculator la care David excelează, ci de la nenumăratele cărți de istorie pe care le-a devorat în adolescență, istoria fiind una dintre marile lui pasiuni.
E fascinat de strategia militară și tactica generalilor folosită de-a lungul vremurilor.


De citit mai citește și acum, un lucru destul de rar întâlnit printre tinerii de vârsta lui, iar genul preferat e SF. La fel și în cazul filmelor pe care mai apucă să le vadă.


În rest, să nu credeți că e un șoarece de bibliotecă. Nu! Merge regulat la sală, și chiar dacă nu e sala cea mai de fițe din oraș, este cea mai veche și cu tradiție, pentru că pe la ”Gladiator” au trecut mai toți marii campioni ai orașului, inclusiv Sany Lungu.


Nu-l mai bate gândul de facultate, deși a cochetat cu acesta de câteva ori, însă experiența prietenillor săi și ”realitatea din teren” i-au creat convingerea că ar fi doar o ”perdere de vreme”.


Preferă deocamdată să acumuleze experiență de viață, poate o meserie care să-i fie ”brățară de aur”, dovadă că părinții lui n-au dormit atunci când s-au ocupat de educația lui.


În plus, se simte foarte bine în colectivul de la benzinăria unde ”dă concedii și libere” colegilor, și unde are un șef de toată isprava.


Una peste alta, Farkas David este încă o dovadă că nu contează din ce mediu social provii, nu contează studiile fără număr și nu contează cât de popular ești printre cunoscuții tăi. Important este să fii om.


Iar David este un OM, căruia am putea să-i mulțumim cu toții. Pentru că, înainte de toate iubește Oradea noastră dragă.

 

Adauga comentariu