Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine, când aud politicienii vorbind despre „salvarea României”, mă trec răcorile şi simt că mă ia cu leşin la buzunare

Agricultura, infrastructura, industria, învăţământul şi alte domenii au fost, rând pe rând şi toate de-a valma, „salvate” în România. Ei bine, nu ştiu cum se face, dar de câte ori îi trec fiorii patriotici pe politicieni şi purced la salvarea ţării şi a românilor din mizeria în care, de altfel, tot ei ne-au băgat-o, numai ce ne pomenim că, în loc să vină salvarea, vine taxarea. Au vrut să „salveze România” prin infrastructură? Pac, o taxă! Au vrut să o salveze prin turism? Înc-o taxă! Au vrut să o salveze prin sănătate? Altă taxă! Șamd.

Avem guvern extrem de nou, liberal până în măduva osului de Brătieni, condus de un urmaş de ofiţer al fostei Securităţi şi o domniţă şcolită la Moscova (cum era aia cu: "cine-a stat 5 ani la ruşi, nu gândeşte ca şi Bush?)" şi, conform afirmaţiilor actualului şef, trecută pentru carieră prin paturile foştilor şefi, așa că priviți cu buzunarele larg deschise salvarea care vi se promite.

Scria Octavian Goga, cam cu 100 de ani mai devreme: "Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti... Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală".

Adicătelea credeați că politicienii noștrii au fost curve numai din cauză de educație în comunism? Nu, au fost și sunt așa cum sunt din cauză că-s așa din istorie în istorie și isterie în isterie.

Așa că atunci când vă vine unul sau altul să vă zică de cât de diferit e el, să știți că tot o “secătură” vă vorbește, doar nițel mai altfel poleit (mai cu o școală, mai cu un doctorat în plus).

Cum vă mai ziceam: ne este plină debaraua de migraţii şi trădări politice. Şi, care este motivaţia zecilor de trădări şi migraţii petrecute de-a lungul legislaturilor post-decembriste la nivelul celor două Camere ale Parlamentului? „Nu mă mai regăsesc în acest partid”. Aceasta e justificarea! Atunci când parlamentarul se regăseşte în vreun dosar, sau nu se mai regăseşte pe lista eligibilă a propriului partid, sau grăunţele de ciugulit din mâna partidului propriu par mai mucegăite şi mai slabe în nutrienţi decât cele oferit de peste gard de fostul adversar politic. Toţi politicienii vor să fie bolnavi de „Imunitate Dobândită”. Acesta le garantează un fel de al şaselea simţ în acest sens. Boala trădării se declanşează în momentul în care politicianul român „simte” fie mâna lungă a legii apropiindu-se de ceea ce a agonisit; fie, la sfârşit de mandat, când procentul care va să vie la alegeri în dreptul formaţiunii politice din care face parte n-o să mai poată justifica o organigramă prea încărcată de „specialişti” - aşa ca la începutul mandatului. Şi-atunci se „orientează”. Ca păsările. Că nu prea există deosebiri între păsările migratoare și politicienii noștri.

Într-o vreme păsările aveau dinți. La fel ca multe alte fiinţe se trag din dinozauri. La fel și mulți dintre politicienii noștri. Păsările și-au pierdut dinții că s-au obișnuit cu ciugulitul. Iar politicienii și-au pierdut incisivitatea, exact din același motiv: ciugulitul. De sponsorizări, comisioane, bugețele șamd.

Și nici de năravuri n-au scăpat. Nici păsările, nici politicienii noştri. Vreţi să spuneţi că nu ştiaţi nimic despre năravurile păsărilor migratoare? Staţi să vi le enumăr pe degete.

Unu: migrează. Cum e viaţa mai grea prin locul/partidul pe unde-au căutat după vre-un vierme, o fărâmă de hrană, o măslină, o atenție, cum fâl!, îşi vântură aripile şi-o şterg spre locuri/partide mai călduţe.

Doi: ciripesc. Te miri cui şi-n ce scop. Viaţa era grea şi remuneraţia mică după buget pe vremea lui „Răposatul”. Vroiai „foncţie”, ciripeai. Obiceiurile nu s-au pierdut: întotdeauna există câte un șef ce-ar fi tentat să-mpartă favoruri cui nu trebuie.

Trei: scurmă. Te miri ce gunoi găsesc, una două-s cu gheruţele în el. Că se lasă cu hrană sau nu, gunoiul trebuie împroşcat în toate direcţiile.

Patru: nu roşesc. Păi, neavând obraz (să nu-mi spuneţi c-aţi văzut pasăre cu obraz!), nu roşesc, indiferent de fapta comisă sau de mizeria în care scurmă.

Şi, cinci: pardon, mă scuzaţi, cum nu eşti atent, se găinăţează. Pe oameni, statui, epoleţi, caschete şi, din păcate, des pe Patrie.

Adauga comentariu